venerdì 29 ottobre 2010

PIETRO BURATTI

(1772 –1832 )


A PERUCCHINI

No te sentar, Catina,
su sto bel prà de fiori,
scampa lontan da lori,
bàdighe al to fedel.

Ognun ga sora un’ava,
che dandoghe un baseto,
ghe sorbe el sugo neto
e lo converte in miel.

Guai se custìe se acorze
qua e là zirando a caso,
che merita un so baso
el più bel fior del dì.

Ti rischiaressi in bota,
che sui to lavri, o cara,
le rancurasse a gara
el miel che xe per mi!


“Poesie di Pietro Buratti – Volume Primo”, Tipografia di P. Naratovich, 1864